Ghimpu cedează din nou, de dragul AIE

11/10/2011 at 22:15 | Posted in politica | Leave a comment

Nu sunt nici eu naiv să cred că fruntaşii PL au fost recent la Bruxelles, pentru a participa doar la seminarul „Instituţii şi politici europene”. A fost un prilej, bine organizat, pentru a se purta un şir de negocieri, la cel mai înalt nivel între liberalii din Moldova şi oficialii europeni. Deschid o paranteză: ţin minte foarte bine atmosfera de lucru în cadrul vizitelor oficiale ale domnilor Jerzy Buzek şi Stefan Fule în Moldova, în perioada când Mihai Ghimpu deţinea interimatul funcţiei de preşedinte. Deloc uşoare pentru ambele părţi, aceste întrevederi i-au convins pe oficialii europeni că Ghimpu este cea mai incomodă componentă a alianţei de guvernare, cu care este imposibil să negociezi ceva, dar şi cel mai important partener în procesul de reglementare a crizei politice din Moldova. Evenimentele ulterioare denotă actualitatea previziunilor politicienilor europeni: ba în duet cu PLDM împotriva democraţilor care au purtat negocieri separate cu comuniştii, în încercarea de a se forma o nouă coaliţie, ba braţ la braţ cu PD împotriva liberal-democraţilor care au purtat şi ei negocieri separate cu opoziţia, liberalii s-au pomenit în rolul de cel mai important partid, de care depinde foarte mult viaţa politică din Republicii Moldova, cît de mult nu ar dori oponenţii acestora să micşoreze popularitatea PL şi a liderului său Mihai Ghimpu prin diverse sondaje şi articole la comandă în presă, precum şi pagini web cu tema de acasă.

Vizita lui Mihai Ghimpu la Bruxelles, cu agenda plină de întrevederi importante cu Jerzy Buzek, Preşedintele Parlamentului European, Stefan Fule, Comisar european pentru extindere şi politică europeană de vecinătate, Graham Watson, raportor pentru Acordul de Asociere RM-UE, membru al Parlamentului European, Carl Hallergard, consilier al Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Catherine Ashton, dar şi discuţii cu europarlamntarii PNL Cristian Buşoi, Norica Nicolau şi Ramona Mănescu, precum şi cu europarlamentara PDL Elena Băsescu, i-a convins pe unii analişti politici de la Chişinău că liberalii au fost influenţaţi din exterior pentru a identifica soluţii de depăşire a crizei prezidenţiale, prin ruinarea consecvenţei politice a liberalului Mihai Ghimpu – de a duce schimbările până la capăt într-o manieră corectă, dacă doriţi – nonpolitică, în contextul faptului că politica a devenit şi ea un meşteşug pentru câţiva oameni de afaceri din Moldova, dar şi pentru puzderia de analişti politici, apăruţi peste noapte ca ciupercile după ploaie.

Nonconformişti de iure, liberalii se vor conduce de valori şi principii cu unele rezerve, legate de esenţa politicienilor de a găsi soluţii, inclusiv prin compromis? Mă îndoiesc. Ghimpu nu va ceda presiunilor şi nu se va aşeza, cel puţin separat, la masa de tratative cu Voronin, dar va fi nevoit să asiste (în sensul direct al cuvântului) la negocieri, dacă acestea vor fi purtate între toate cele trei componente ale actualei alianţe de guvernare şi opoziţia parlamentară. Nu sunt Ghimpu şi Voronin duşmani de moarte, Doamne fereşte. E vorba de două extremităţi, ca polul nord şi cel de sud, care nu au cum să se întâlnească şi nici nu e nevoie, pentru a evita un colaps politic. E vorba şi de principiile ambelor părţi, dar şi de motoul liderului PL, care urmează să cedeze în următorii 4-5 ani tinerilor liberali acest partid cu o verticalitate de invidiat. Dar să lăsăm discuţiile despre cheia de la biserică pentru alte generaţii, care vor analiza comportamentul actualilor actori politici şi vor da aprecierile de rigoare.

Să vorbim la concret, ce a pus pe rol Mihai Ghimpu, odată întors de la Bruxelles, cu o scrută preambulă. Vă reamintesc suplimentul la ordinea de zi a şedinţei Parlamentului din 28 iunie 2010, propus de Partidul Liberal, unde au fost incluse doar două chestiuni: Proiectul de hotărîre privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului totalitar comunist din Republica Moldova nr. 1873 din 23.06.2010 şi Proiectul de lege pentru completarea articolului 4 din Legea privind partidele politice nr. 1874 din 23.06.2010, prin care AIE-1 urma să condamne regimul totalitar comunist din R.Moldova şi să interzică prin lege utilizarea simbolurilor acestui regim (secera şi ciocanul). Ca supliment la notele informative urma protocolul nr. 50 din 29 aprilie 1938 al Troicii NKVD-iste, cu 47 de pagini pline de nume ale persoanelor, condamnate la moarte prin simpla sentinţă „rasstreleati”. Pe 28 iunie 2010, Partidul Liberal a mers la primul compromis, de dragul menţinerii AIE, acceptând excluderea acestor chestiuni din ordinea de zi. Prea strânse erau relaţiile de atunci PD-PCRM şi PLDM-PD pentru ca urmaşii celor împuşcaţi de comunişti să răsufle cu uşurinţă. Interesele unora au devenit mai presuse ca adevărul istoric şi Ghimpu a fost nevoit să cedeze.

A mai trecut un an zbuciumat în relaţiile cu partenerii de guvernare, pentru ca acum, în septembrie 2011, Ghimpu să dea de înţeles că şi Proiectul noii Constituţii, în baza Declaraţiei de Independenţă, poate fi cedat, tot de dragul menţinerii AIE. Pentru Mihai Ghimpu, sunt convins, a fost un sacrificiu enorm care merită, cel puţin, o apreciere şi nicidecum un atac din partea unei aşa personalităţi ca Petru Bogatu. Cu toată stima şi respectul, cum zic moldovenii, dar nu are dreptate autorul afirmaţiilor eronate.